Psihiatria este o ramură a medicinei specializată în prevenirea, depistarea, diagnosticarea, tratarea diferitelor afecțiuni psihice, inclusiv în tulburările cauzate de consumul de substanțe, precum și în reinserția socială și redarea calității vieții pacienților cu maladii mintale.

Cuvântul „psihiatrie” provine din limba greacă (psyché = suflet și iatrein = vindecare) însemnând vindecarea sufletului.

Tulburările psihice influențează aproape toate aspectele din viața unei persoane, cum ar fi: activitatea fizică, comportamentul, emoțiile, gândurile, percepția, relațiile interpersonale, sexualitatea, activitatea profesională, familială, somnul și timpul liber. Aceste tulburări pot avea ca sursă o combinație de factori: ereditari, biologici, psiho-sociali si spirituali.

Ca ramură a medicinei, psihiatria a căpătat în ultimii ani o atenție din ce în ce mai intensă din partea persoanelor diagnosticate cu diferite afectiuni psihice, a apartinătorilor acestora, cât si din partea celor care doresc sa afle cat mai multe lucruri despre acest domeniu. Conform datelor furnizate de OMS, una din patru persoane ar suferi de o maladie mintală.

Psihiatrul este un medic specializat în psihiatrie, prin urmare are competența de a prescrie tratament medicamentos de specialitate și de a indica internarea, atunci când este nevoie. La fel ca în cazul oricărei boli, pe baza evaluării medicale și a consultului, medicul psihiatru decide care este calea adecvată de tratament, care poate include consilierea (psihoterapie) și/sau medicatia.

În evaluarea psihiatrică, care obligatoriu este multidisciplinară pentru a putea fi identificate situațiile în care simptomatologia psihiatrică apare, medicul va solicita o gamă completă de teste de laborator și psihologice, care combinate cu interviul clinic, în timpul căruia pacientul relatează atât simptomele care au determinat adresarea la cabinetul de psihiatrie și evolutia lor în timp, cât și antecedentele personale și familiale, se stabilește contextul bio-psiho-social al pacientului, precum și starea prezentă prin observarea directă în timpul consultației.

Urmare a evaluării psihiatrice, medicul poate să înțeleagă relația complexă dintre afecțiunile de ordin emoțional și cele de ordin fizic, să evalueze informațiile medicale și cele psihologice culese și să elaboreze un plan de tratament și prevenție a recăderilor, să ajute la reinserția socială și redarea calității vieții pacientului cu maladii mintale.

În ultimii ani s-a observat o creștere marcantă a tulburărilor psihice, precum și a tulburărilor datorate consumului de substanțe psihoactive. Organizația Mondială a Sănătătii (OMS) avertiza că până în anul 2020 depresia va ajunge printre primele locuri în rândul diagnosticelor care afecteaza calitatea vietii. Este dovedit faptul că, în ceea ce priveste afecțiunile psihice, este necesară o informare și înțelegere mai bună, continuă, a populației cu privire la afecțiunile psihice, precum și a repercursiunii asupra calității vieții.

Când şi de ce este nevoie de un consult psihiatric?

Este nevoie de un consult psihiatric însoţit de un tratament medicamentos atunci când există o problemă psihică ce ţine de starea fizică a creierului (neurochimia creierului) şi nu poate fi tratată doar cu ajutorul psihoterapiei.

În cazul persoanelor dependente, este nevoie de psihiatru mai ales când vorbim de o afecţiune psihică (depresie, anxietate, psihoză etc) pe lângă consumul de substanţă. În unele cazuri, se poate prescrie chiar un tratament de substituție, fiind singurul mod de a ajuta persoana să scape de substanţa de care este dependentă. În acest caz, rolul psihoterapeutului poate fi unul de suport, suprapus tratamentului psihiatric.

Relevant este să înţelegeţi că există soluţii pentru orice problemă şi că ajutorul vă este la îndemână, trebuie doar să îl cereţi. Vom enumera pe categorii unele dintre cele mai importante semne și simptome care însoţesc de regulă probleme de natură psihologică si psihiatrică:

• Fizice (oboseală cronică, palpitaţii, durere în piept, constipaţie, pierderea apetitului, slăbire/îngrăşare rapidă, dureri nejustificate, ciclu menstrual neregulat, pierderea apetitului sexual etc.);
• Emoţionale (tristeţe, anxietate, vină, modificări ale dispoziţiei, neputinţă, disperare lipsa răspunsului emoţional etc.;
• Psihologice (autocritică, autoînvinovăţire, pesimism, lipsa concentrării, gânduri de suicid, frici nerealiste sau excesive, iritabilitate, furie, indecizie, confuzie, tulburări de somn, visuri vivide etc.);
• Comportamentale (strigăte de ajutor, izolarea de ceilalţi, pierderea interesului pentru imaginea personală, abuzul de alcool sau droguri etc.);